Mă mut!

Sunt foarte tristă! Mă mut!
Cu toate că mi-am dorit foarte mult să stau undeva cu fratele meu, acum, când în sfârşit se întâmplă asta, sunt tristă. Nu sunt tristă că voi locui cu Brady (aşa îmi alint eu fratele) ci că voi pleca din cămin. A fost un an foarte frumos. Am cunoscut fete minunate care îmi sunt prietene.
Prima zi de facultate, prima sesiune, prima restanţă, primele teme pentru facultate...toate le-am trăit aici, în camera de cămin. Normal că nu am fost singură, alături de mine au fost Andreea si Raluca. Dar cea care a fost cel mai mult langă mine a fost Raluca. Dacă nu aş pleca mi-ar fii colegă în continuare.
Îmi va fii foarte greu să ma obişnuiesc în altă parte. Îmi va fii dor de Raluca. Chiar dacă nu plec peste mări şi ţări şi normal că ne vom vedea des, e ciudat să mă mut!
Şi pe această cale vreau să îi mulţumesc Ralucăi pentru tot! Pentru că era acolo cînd eram supărată, pentru că am râs împreuna mult, pentru că stăteam nopţile vorbind vrute şi nevrute, pentru că m-a suportat un an.
Îmi va fi dor de cămin, dar toate au un început şi un sfârşit!